Corpul pe care l-am pierdut. Femeia pe care am descoperit-o.
Corpul pe care îl construisem douăzeci de ani s-a schimbat. Și nu m-a întrebat nimeni dacă vreau asta.

Scriu rar și lung. Textele de aici nu sunt sfaturi, sunt notițe dintr-o viață în desfășurare.
Corpul pe care îl construisem douăzeci de ani s-a schimbat. Și nu m-a întrebat nimeni dacă vreau asta.

Ai învățat să râzi când te doare. Și într-o zi toate aceste strategii au devenit: eu sunt așa.

Ai construit o viață în jurul unei alegeri pe care poate nici măcar nu ai făcut-o tu.

Te-ai născut fără să știi cine ești. Și apoi a început lumea să-ți spună.

Am învățat foarte devreme ce înseamnă să pleci sau să fii lăsată. Mult mai târziu am înțeles în câte feluri se întâmplă asta la maturitate.

Aveam 19 ani și îmi căutam prima chirie. Întrebarea a venit înainte să apuc să spun ceva despre mine.

Analizele pot fi impecabile și tu să nu fii bine. Se întâmplă mai des decât recunoaștem.

Nu m-am antrenat ca să arăt bine. Am aflat asta abia când nu am mai putut să mă antrenez.

Sute de cărți, Kabbalah, șamanism, El Camino. Întrebarea corectă nu e ce am studiat, ci ce s-a schimbat concret.

O dată la două săptămâni îți scriu despre ce trăiesc și ce înțeleg. Fără sfaturi rapide, fără promisiuni.