
Sunt lucruri pe care le numim caracter.
Dar caracterul se învață.
Și de cele mai multe ori se învață devreme, ca să poți rămâne lângă cineva.
Poate că ceea ce numești „personalitate" este, în parte, o colecție de strategii pe care le-ai învățat cândva pentru a putea aparține.
Ai învățat să fii cuminte pentru a fi iubită.
Ai învățat să fii puternică pentru că nu era nimeni care să fie puternic pentru tine.
Ai învățat să taci pentru că atunci când vorbeai era prea mult.
Ai învățat să fii perfectă pentru că greșelile nu erau tolerate.
Ai învățat să râzi când te doare.
Ai învățat să nu ceri.
Ai învățat să nu deranjezi.
Ai învățat să nu ai nevoie.
Și într-o zi toate aceste strategii au devenit: „Eu sunt așa."
Dar poate că nu ești.
Poate că doar ai învățat foarte bine să fii așa.
Poate că nu ești. Poate că doar ai învățat foarte bine să fii așa.
Eu cred că o femeie nu este un animal domestic.
Este o ființă care a fost, de foarte multe ori, domesticită.
Învățată să fie mică.
Să fie plăcută.
Să fie cuminte.
Să fie frumoasă în limitele acceptate.
Să fie disponibilă.
Să fie mamă.
Să aibă grijă.
Să tacă.
Să suporte.
Să nu fie „prea mult".
Dar o femeie poate fi și altceva.
Poate fi puternică.
Poate fi vulnerabilă.
Poate fi senzuală.
Poate fi războinică.
Poate fi mamă sau poate să nu fie.
Poate construi.
Poate distruge ceea ce nu-i mai servește.
Poate spune NU.
Poate spune DA.
Poate să plece.
Poate să rămână.
Poate să-și schimbe vocea.
Poate să-și schimbe hainele.
Poate să-și schimbe profesia.
Poate să-și schimbe viața.
Poate să fie cine vrea ea să fie.
Și, dacă vrei să folosim limbajul meu preferat, poate fi un portal pentru viață.
Nu pentru că trebuie să nască.
Ci pentru că există în ea o forță creatoare.
Capacitatea de a aduce ceva nou în lume.
O viață. O idee. O operă. O afacere. O relație. O versiune nouă a ei.
Iar dacă ai citit lista de mai sus și ai simțit că nu ai voie la jumătate din ea,
întrebarea nu este dacă poți.
Este cine ți-a spus că nu poți.
