
Sunt trei lucruri despre care credem că le-am ales.
Profesia. Banii. Familia.
Și în multe cazuri nu le-am ales noi. Le-am moștenit, ca pe o mobilă veche pe care nu a comandat-o nimeni.
Poate că nici profesia ta nu ai ales-o tu.
Poate că cineva ți-a spus cândva că ești bună la matematică.
Sau că ai un profil „serios".
Sau că trebuie să alegi ceva sigur.
Ai devenit contabilă. Sau avocat. Sau manager. Sau medic. Sau orice altceva.
Și ai devenit foarte bună.
Atât de bună încât, după douăzeci de ani, nici nu mai știi dacă îți place.
Ai construit o viață în jurul unei alegeri pe care poate nici măcar nu ai făcut-o tu.
Și poate că întrebarea nu este: „Sunt bună la ceea ce fac?"
Poate întrebarea este: „Sufletul meu ce vrea?"
Poate că nici relația ta cu banii nu este a ta.
Poate cineva ți-a spus că banii se fac greu.
Că trebuie să muncești până nu mai poți.
Că oamenii bogați sunt lacomi.
Că siguranța vine doar dintr-un salariu.
Că trebuie să accepți un job care nu-ți place pentru că „asta e viața".
Și ai început să trăiești după acea regulă.
Poate că banii nu sunt problema.
Poate povestea pe care ai primit-o despre bani este problema.
Poate că banii nu sunt problema. Poate povestea pe care ai primit-o despre bani este problema.
Poate că nici maternitatea nu este o alegere pe care ai făcut-o cu adevărat.
Poate că nu vrei copii.
Dar ai auzit atât de des că „o femeie trebuie să aibă o familie" încât ai început să confunzi această așteptare cu propria ta dorință.
Și într-o zi te trezești într-o casă frumoasă, cu o familie frumoasă, cu o viață care arată perfect din exterior.
Și te întrebi în liniște: „Cum am ajuns aici?"
Nu pentru că viața ta este greșită.
Ci pentru că poate nu ai întrebat niciodată dacă este a ta.
Și apoi este corpul.
Poate că uneori corpul încearcă să-ți spună ceva.
Oboseală. Durere. Insomnie. Tensiune. Disconfort.
Nu spun că orice boală este „creată" de emoții și nu spun că medicamentele nu sunt necesare. Uneori sunt.
Dar mă întreb dacă, în graba noastră de a face simptomul să dispară, nu uităm uneori să ne întrebăm: „Ce se întâmplă cu mine?"
Corpul nu este doar ceva ce trebuie să arate bine.
Este locul în care trăiești.
Și poate că merită, din când în când, să-l asculți înainte să-l reduci la un simptom.
Nu trebuie să schimbi nimic astăzi.
Dar merită să știi ce ai ales tu și ce ai primit de-a gata.
Diferența dintre cele două este, de fapt, tot spațiul în care mai poți alege.
